Structurile din oțel folosesc oțel ca cadru scheletic, stabilind un sistem portant{0}}sarcină prin metode precum sudarea și șurubul. Avantajele lor cheie constau în rezistența ridicată, greutatea ușoară, rezistența seismică excelentă și ciclurile scurte de construcție. Precizia de prelucrare a oțelului poate ajunge la 0,1 milimetri, permițând realizarea precisă a formelor arhitecturale complexe.
Designul modern al structurii din oțel încorporează frecvent componente modulare, o practică care nu numai că asigură stabilitatea structurală, ci și facilitează întreținerea și extinderea viitoare. Suprafețele materialelor pot suferi tratamente anti-coroziune pentru a prelungi durata de viață a acestora, îndeplinind astfel cerințele specifice ale mediilor industriale, cum ar fi fabricile de producție.
